26 septembrie 2012

Pacat de tine, Sova!

Ca sa vezi caracterul unor oameni, da-le puterea. Habar nu am cine a spus lucrul asta, dar e al naibii de adevarat. Nu credeam ca dupa guvernele PDL, voi mai intalni minstri atat de aroganti, care sa refuze dialogul cu presa. Situatia infatuarii generate de o pozitie ministeriala devine laitmotiv pentru mai toi politicienii ajunsi in varf.
De putin timp, l-am sunat pe ministrul pentru Relatia cu Parlamentul, Dan Sova, sa comenteze referitor la revizuirea Constitutiei. Ce mai face comisia parlamentara pentru modificarea Legii Fundamentale, al carei vicepresedinte a fost chiar domnia sa. Raspunsul a fost sec si plictisit: "Astea sunt chestii trecute", dupa care fara niciun fel de comentariu suplimentar, sa zica macar un "la revedere" sau "du-te-n colo", omul a inchis telefonul.
Domnule ministru, cred ca era de datoria dumneavoastra sa oferiti un raspuns, indiferent de cat de tampita ar fi fost intrebarea sau subiectul. Sau macar sa va eschivati politicos. In cazul de fata, nu sunteti cu nimic mai breaz decat cei pe care i-ati aratat cu degetul.
Vi-i mai amintiti? Incepeti sa semanati izbitor!

Un comentariu:

Anonim spunea...

‎"Românul considerå nerespectarea legii ca un titlu de mårire şi de putere. Când stå la îndoialå, fiţi siguri că, de fapt, nu ştie încå de partea cårui grup så se dea. Politica nu poate så reformeze adâncul sufletesc al unei societåţi, ea se mårgineşte la schimbårile de suprafaţå. Pentru români, lucrurile nu se pot îndrepta decât prin lege. Toţi aşteaptå mântuirea de la acţiunea poporului întreg. „Iatå ce trebuie så facem noi, românii“, sau „iatå cum este mai bine pentru neamul nostru“ şi niciodatå: „iatå ce trebuie så fac eu, Ion sau Gheorghe“. Profitul capitalistului român provine, de cele mai multe ori, din måiestria cu care îşi aserveşte bugetul statului. Profesiunea care-l atrage mai mult pe român este aceea care nu-i prea departe de mulţime. Când are talent, råmâne la avocaturå şi la politicianism, adicå la specularea concetåţenilor såi. In aceastå din urmå profesiune, sufletul românului câştigå o energie neîntrecutå. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politicå, devine dintr-o datå „om mare“. Si cum toţi românii au râvna så îndrume neamul, ţara e copleşitå de „oameni mari“. (C-tin Radulescu-Motru, anii '30)