28 iulie 2012

Din fericirea lui Steinhardt!

Fericirea nu este o simpla idee. Cred ca este o nazuinta identitara a omului, una perpetua si care trebuie transformata in realitate, pliata pe forma si profilul oricarui individ. Mai precis trebuie corelata cu abilitatile si cu aspiratile persoanei.
Cum sunt adeptul conceptului creationist, atunci stiu ca  insusi Creatorul nostru ne invita sa fim parte a unei bucurii, al carui exercitiu sa il traim permanent. Tocmai de asta cred ca nu e nimic mai tulburator si mai placut decat bucuria zbuciumata a fiecarui om in aceasta lume. Cred ca e bucuria animata a exploratorului de pe mare care mai are mult pana la tarm, dar care nu isi uita destinatia.
Mi-au placut in special sfintii care au cunoscut si bunele si relele. Sfintii care au cazut si au revenit. Exemplul la care merg mereu in Patericul egiptean, e cel al lui Ava Moise "Arapul", odinioara talhar, apoi sfant!
Astazi, pe 29 iulie, se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Nicolae Steinhardt, parintele care a cunoscut fericirea in temnitele groazei!
Mi-au placut mult doua din numeroasele fragmente pe care autorul "Jurnalului Fericirii" ni le-a lasat.

"Lumea aceasta zadarnica si in care ni se hotaraste soarta pe vecie nu este atat de neimportanta, de zadarnica si de iluzorie de vreme ce Hristos a venit sa moara aici."
"Asupra apropierii de Hristos, proba care nu inseala, criteriul definitiv este buna dispozitie. Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului".

Niciun comentariu: