2 noiembrie 2011

Comuna care dispare...

Astazi am fost in cea mai saraca si mai mica dintre comunele Clujului. La o distanta de 11 km de Turda, pe un drum de tara, pe care nu l-am parcurs deloc simplu, am ajuns in Ploscos. Parca ne-am fi intors in timp. Case mici, vechi si cu tarnat, asa cum aveau bunicii mei acum 25 de ani, localitatea pare mai degraba un catun decat o unitate administrativ-teritoriala, cu personalitate juridica.
Primul soc l-am avut cand ne-am dus la primarie. Am crezut initial ca e o magazie. Spre deosebire de imobilele luxoase in care multe primarii de comuna si-au aranjat sediul, si avem exemple in judet, aici am gasit trei birouri: unul in care era serviciul financiar si casieria, un altul in care isi desfasura activitatea secretarul primariei, in vreme ce ultimul birou era impartit frateste de primar si de viceprimar.
La scoala din sat ne-au primit 4 dascali tineri, putin speriati la vederea camerei de filmat. Ne-au spus ca in total, gradinita, clasele primare si ciclul gimnazial, in Ploscos invata 61 de copii care se strang din toate cele 4 sate componente.
Foarte deschis si amabil a fost parintele paroh Emil Baranga, care ne-a vorbit de putinii oameni care mai calca astazi pragul Bisericii din sat. Spunea ca in momentul in care a ajuns in PLoscos, enoriasii lui erau oameni de 50-60 de ani, astazi majoritatea fiind trecuti bine de 70 de ani. Slujeste intr-o biserica incapatoare si foarte frumoasa, care are o istorie cu totul particulara. In perioda comunista, in Ploscos exista o biserica din lemn. Parohul de atunci a incercat sa faca una mai mare dar nu a primit autorizatie de constructie din partea autoritatilor vremii. Fapt pentru care a cerut sa i se permita sa o repare pe cea veche. A inceput astfel sa ridice ziduri in jurul bisericutei de lemn pana a ridicat un impunator edificiu din piatra, biserica de azi, cea din lemn fiind demontata in interior si scoasa pe usa noului lacas de cult. O demonstratie ca se poate, chiar daca semnenii tai nu vor, dar te ajuta Dumnezeu.
Primarul comunei, Ioan Sabau, tatal mai celebrului sau fiu Ioan Ovidiu Sabau, ne-a vorbit de greutatile de aici, de lipsa unui ajutor extern, care i-a fost refuzat constant, inclusiv de colegii sai liberali din consiliul judetean. Probabil ca 674 de suflete conteaza mai putin intr-o ecuatie electorala cinica si simplista. Salvarea comunei ar putea fi demararea unei investiţii în satul Valea Florilor, acolo unde un investitor privat vrea să exploateze un zăcământ de sare.
Localnicii privesc cu resemnare viitorul. In majoritate varstnici, oamenii nu mai au mari asteptari de la viata. Se gandesc cu nostalgie cum arata comuna cu mai bine de doua decenii in urma. De la ultimul recensamant de acum 10 ani, populatia a scazut cu 15 la suta. In ritmul asta peste alte 2 decenii, vom mai vorbi...dar despre alte comune.

Niciun comentariu: