7 septembrie 2010

Îl susţin pe Răzvan!

Îl susţin pe Răzvan să plece!
Răzvan, ştiu că vrei binele echipei naţionale pe care tu atât de modest o antrenezi. Ştiu că vrei să o califici la europene, nu am nicio îndoială. Doar că nu cred că eşti în stare. Vorba unui proverb latin: Non omnia possumus omnes, adică nu toţi putem toate.
Ştiu că ai luat cupa României cu Rapid, ştiu că ai jucat în sferturile cupei UEFA cu aceeaşi echipă. E foarte important acest aspect, dar nu suficient. Pe suporterii naţionalei nu-i încălzeşte cu nimic. Şi pentru că şi eu fac parte dintre cei 22 de milioane de selecţioneri iritanţi, sau pur şi simplu sunt unul din aceia care la meciuri strigă Hai România!, care se bucură la golurile naţionalei, care plânge când ratăm calificări şi care aplaudă din toată inima jucătorii, când mor pe teren, la figurat, ..............cred că trebuie să te retragi ca să mai avem o şansă.
Ar fi cel mai inteligent gest al carierei tale de până acum. Şi cel mai demn. Scriu aceste lucruri mânios după ce tu ai declarat că noi nu am fost niciodată o echipă mare. Sunt două ipoteze de lucru cu privire la năucitoarea ta afirmaţie. Fie nu cunoşti istoria, chiar recentă, a naţionalei, şi e rău. Înseamnă că eşti un ignorant, ceea ce ţine de apanajul mediocrităţii. Fie suferi de amnezie cruntă. Şi atunci nu e vina ta. În condiţiile astea, ţin doar să-ţi reamintesc că noi am avut campanii de calificare în care nu am pierdut niciun meci. Ne calificam doar de pe primul loc. Şi nu am avut adversari facili, ca acum. În 1994, eram pe locul 5 în lume. La mondialul american, eliminasem în optimi vicecampioana lumii la acea vreme Argentina, iar în grupe am bătut gazda competiţiei SUA şi favorita acelor mondiale, Columbia. În 1998 şi 2000, am bătut ţara care a inventat fotbalul, Anglia. După 2000, am mai reuşit o calificare, unde, la europenele din 2008, am fost egalii campionilor mondiali în exerciţiu, italienii. Iar în ultimii am mai învins Olanda, Cehia, Finlanda şi într-un meci amical acasă la ei, am bătut campioana Europei şi a lumii de acum, Spania.
Răzvane, nu suntem, deloc, o echipă mică. Deocamdată, eşti tu prea mic pentru naţională. Ca să fiu elegant. În plus, nu poţi gestiona o relaţie cu jucători importanţi ai echipei. Mă refer la Mutu. Dincolo de păcatele condamnabile ale lui, Mutu rămâne cel mai bun jucător de la Hagi încoace. Dacă eşti sincer şi nu ai avut probleme cu vederea, i-ai văzut talentul atât la Verona, la Parma, Chelsea ( în prima parte ), Juventus sau mai cu seamă la Fiorentina.
Răzvane, lasă acum naţionala, că poate atunci reuşim să ne calificăm. Fă un gest demn ca să poţi reveni, cândva, fără resentimente, selecţionerul unei echipe mari, naţionala de fotbal a României.

2 comentarii:

Serafim spunea...

Initial, si poate si acum, ma gandeam sa plece razvan. De cand a plecat piturca nu am mai jucat nimic...Cu mutu, fara mutu, cu chivu, fara chivu. Oricine ar lipsi, nationala trebe sa aiba un stil, o orientare, un joc al ei... ori asta nu prea am vazut. In afara de daruire...cam nimic. Acum astept...desi, tare mi frica de fancezi...cu piturca contra lor ne aparam...dar nu ne era asa teama. Or, daca cu albania sau belarus ne ia frica cand ajunge hleb la 25 de m...nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa facem cand vin francezii...

GabrielaPopescu spunea...

Interesant articolul!