1 septembrie 2010

Despre Roşia Montană


Am revenit cu dorinţa fermă de a scrie cât mai des pe blog. Subiectul de astăzi e unul stereotipic pentru mulţi, Roşia Montană. Ce aş mai avea de scris sau de spus când a curs atâta cerneală şi bandă de film pe acest caz? Aş vrea să fac punctual câteva comentarii după ce duminică am mai urcat odată în Apuseni, fiind prezent la Ziua Minerului, în amintita localitate.
La faţa locului, am aflat un lucru. Lumea, localnicii, nu mai au răbdare. S-au săturat că în ultimii 13 ani, urbea lor, a devenit un teritoriu de confruntare între diverse tabere, între cei care susţin şi cei care se opun. S-au săturat să mai fie filmaţi, interogaţi, să se mai calce cu picioarele în intimitatea lor. Vor să fie lăsaţi în pace. Nimic mai mult. Şi pentru că şi eu mi-am permis să-i mai întreb pe unii dacă mai vor minerit, am aflat un adevăr tulburător, acela că ei vor doar ca guvernanţii să ia odată o decizie, indiferent care.
Mă întreb şi eu, de ce nu se pronunţă, odată, statul? De ce nu dă o hotărâre? De ce mai tergiversează? Lămuriţi, domnilor, lucrurile. Aş vrea doar să îmi exprim totala mea echidistanţă în acest caz. Până nu demult, am crezut cu tărie că acest proiect nu trebuie, în ruptul capului, să se realizeze. Astăzi mă enervează teribil, vorba unui coleg, partizanatul absolut cretin, de a fi de o parte sau de alta a baricadei. Aşa că domnilor guvernanţi nu mai amânaţi luarea deciziei. Pronunţa-ţi-vă. Ar fi în interesul oamenilor de acolo.
Cât priveşte sărbătoarea la care am fost, Primăria cu sprijinul larg al investitorului ce vrea să facă exploatarea a realizat a doua ediţie a unui festival care a adunat vreo două mii de oameni. Cam puţin la cât s-a investit pentru un astfel de moment. Iar organizarea a lăsat mult de dorit. Am fost interesat să văd ce tradiţii miniere ne vor fi făcute cunoscute, mai cu seamă că spectacolul a debutat cu o paradă a unor grupuri etnofolclorice din localităţi cu profil minier din judeţele Alba, Bihor şi Cluj. Mare mi-a fost uimirea să văd un amalgam de obiceiuri şi jocuri tradiţionale intercalate cu momente şi interpretări de muzică uşoară, o lălăială perfectă pentru o ieşire pe malul Arieşului, dar nu la o sărbătoare pentru care aloci fonduri serioase. Un kitsch......
Totuşi, menţionez un moment interesant: lupta dintre daci şi romani realizată de Asociaţia Terra Dacica Aeterna din Cluj-Napoca.
Şi totuşi, prea puţin........................

Niciun comentariu: