22 octombrie 2013

Adevărul din spartul lunetei!

Şoc şi dude în lumea politică din România. Maşina unui ministru din Cabinetul Ponta a fost vandalizată de mai multe persoane. Replica premierului şi a ministrului de interne a fost de o duritate fără precedent. Trebuie să vă mărturisesc din start că dacă nu ar fi existat incidentul în care a fost spartă luneta maşinii demnitarului cu pricina, mulţi nu ar fi ştiut că Daniel Barbu este ministrul Culturii. Asta a fost şi pledoaria celor acuzaţi că au vandalizat autovehicolul. „Noi am vrut doar să îl vedem pe Daniel Barbu. I-am şi cerut să vină să discute cu noi. I-am strigat în repetate rânduri - Ieşi afară...fiinţă ordinară! Cum omul nu a vrut nici cum iar geamurile maşinii erau fumurii, nu ne-a rămas decât să le spargem. Era singura soluţie”, s-au apărat paşnicii pietoni. Primul ministru Victor Ponta cere măsuri urgente. Spune că s-a depăşit linia roşie. „E prea mult, Daciana s-a prins deja”, recunoaşte premierul şi cere fiecărui membru al guvernului să folosească mai rar telefonul de serviciu pentru apeluri la linia fierbinte. Se pare că după această măsură, Daniel Chiţoiu a fost vizibil afectat. „Acum n-o să mai am şansa să mai vorbesc cu vreo femeie”, le-a mărturisit ministrul Finanţelor unor apropiaţi. Nici şeful de la Interne nu a rămas cu mâinile în sân. Mitingurile vor fi monitorizate, orice grup mai mare de trei persoane riscă să fie ridicat de pe stradă. Radu Stroe spune că nu e singurul ministru care recurge la o astfel de decizie. „Şi miniştrii lui Ceauşescu au făcut la fel”, a precizat liberalul din fruntea Administraţiei şi Internelor. O astfel de formaţiune a fost deja rapid identificată şi destructurată. Este vorba de grupul Nicoletei Luciu care a ieşit la plimbare cu cei patru copii ai săi. Revenind la drama lui Daniel Barbu, deşi iniţial a spus că nu va depune plângere, la câteva ore de la incident, omul s-a răzgândit şi vrea ca făptuitorii să plătească. Dedublare pe model politic. Ca ministru e pentru începerea exploatării de la Roşia Montană, dar ca liberal va vota împotrivă. Una-i treaba la Guvern, alta-i votu-n Parlament. Dealtfel, şeful Culturii din România ne asigură că siturile arhelogice din Apuseni nu vor avea de suferit. „Cimitirul din Roşia Montană nu va fi distrus, va fi doar strămutat. Iar de morţi se ocupă Liviu Dragnea”, a declarat responsabil Daniel Barbu. La asemenea îndemn, nu pot decât să mă întreb: „Vrem cianură sau cultură?”

9 octombrie 2013

Un pact cu Zeus si "dottore"!

Uite pactul, nu e pactul. Nu e vorba de pact cu diavolul unde îi întâlnim pe Keanu Reeves, Al Pacino sau Charlize Theron. E replica românească a filmului surd - un pact cu Zeus şi dottore. În distribuţie: Traian Băsescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu. 
Totul se petrece ca în Mioriţa. "Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobănei". Ca să nu se-omoare au făcut pactul de coabitare. Au ţinut-o aşa o vreme până ce şi-au dat seama că mioara fermecată se plictiseşte de consensul lor anemic. După regia improvizată cu schimbarea unui papici din Justiţie, oamenii au realizat că nu mai e loc de joacă. Se prinde publicul că filmul e prost jucat. Nu mai e Sergiu să regizeze Dacii, Mihai Viteazu sau Revoluţia. Victor (încă nu se ştie dacă e vorba de deputat sau de premier) îl acuză pe Traian că nu e în stare să rupă pactul: "I-a murit curajul, nu mai e preşedintele aşa de curajos, Traian Băsescu iese ca cucul, la 18.30, să facă scandal”, spuse premierul pe modelu: "Foaie verde-a macului, tare-s mic şi-al dracului”. Replica nu a întârziat: „Nu pot să stau în remorca unui mitoman ca Victor Ponta şi să fim etichetaţi la fel. Omul acesta râde, glumeşte, e un Oprescu de mai proastă calitate”, a sunat demiseaca prezidenţială. Ca un arbitru ce-a fluierat şi pentru unii şi pentru alţii, Crin, preşedintele de-o vară scoate cartonaşul: „Nu mai cercetaţi, Băsescu, Ponta, toţi terminaţi-o cu pactul, că suntem de râsul lumii”. Crine, ai dreptate. Sunteţi! Se apropie alegerile pentru Parlamentul European iar declaraţia zilei vine de la Prahova. Şeful organizaţiei judeţene a PSD susţine că îşi doreşte ca femeile din patid să candideze pentru fiuncţii cât mai înalte oferind şi un exemplu în acest sens: „la europarlamentare eu voi susţine o femeie să fie candidata din Prahova-pe Daciana Sârbu Ponta". Bravo domnule Cosma. Iată că şi tinerele fără soţ premier şi tată lider al grupului de senatori pot ajunge în Parlamentul de la Bruxelles. Vorba sloganului. Puterea e la noi şi cu ce ne ajută?

8 octombrie 2013

Imnul USL: Te iubesc de te omor!

Dacă dragoste nu e, nimic nu e. O palmă peste gură, un şut în dos şi-apoi pupături în poarta şurii. Aşa arată de săptămâni viaţa de cuplu politic dintre pnl-işti şi psd-işti. Oare dragostea durează veşnic? 
Nu e nimic întâmplător că a avut loc un cutremur de 5,5 grade pe scara Richter în Vrancea. Fenomenul a fost simţit puternic, pe o rază de aproximativ 25 de filiale din sânul USL, inclusiv în capitală. Buimăciţi, liderii PNL şi-au amintit că Alianţa DA, celebră prin 2004, nu a fost denunţată în justiţie, deci juridiceşte ea există. Aşa că oamenii ce poartă săgeata pe stema electorală i-au dat premierului, un Crin otrăvit. Efectul ar fi trebuit să fie năucitor. Numai că ei au uitat că au în faţă un "dottore" care are leacul pregătit: pactul de coabitare. Şi uite aşa, c-un joc de gleznă politic mai bun ca orice sprint al unui atlet la olimpiadă, Antonescu, precum un Adam al liberalilor, schimbă foaia de joc şi declară sus şi tare: „PSD e trup din trupul nostru!” Crine, ai grijă! Sarpele nu e departe şi mere încă se mai găsesc în România. Ponta se simte mai relaxat, secundul său care îi făcea pressing om la om pe tot terenul PSD, Dragnea, a fost trimis în judecată pe baza mărturiilor miilor de morţi care au recunoscut că au fost duşi la vot împotriva voinţei lor. Doar preşedintele Băsescu nu a resimţit şocul din Vrancea: 5,5 grade e o joacă, nu-i tărie. Aşadar la cum arată, situaţia-i beton, dragostea cu sila se poarta. In politica.

Prezidentiabilii lui Base!

Udrea, Boc, Predoiu sau Ungureanu? Cine va fi candidatul dreptei din jurul lui Traian Basescu la prezidentialele din 2014? Creditaţi cu şanse mici, fiecare din cei patru se anunţă ca potenţiali adversari ai candidatului unic USL, daca PSD si PNL nu vor divorţa până în 2014.
Va dati seama cum suna: candidatii minusculelor grupuri de dreapta la statutul de candidat prezidential al Opozitiei unite. Sau mai precis cine va fi urmasul lui Traian Basescu, care le-a fost baci in vremuri de restriste. Pentru tara, ca altfel... Emil Boc, linistit si cuminte ca un elev silitor gata sa iasa la tabla de cate ori ii zice domnul diriginte ne-a linistit de-acum cateva luni. Candideaza! Vrea sa fie presedinte de bloc. Probabil ca nici nu a exagerat prea tare. O exista si la Cotroceni vreo asociatie de locatari, mai ales cand te bantuie spiritul chiriasului de dinainte. Cum al cui? Al marinarului...Pana una alta, tara il vrea pionier, pardon presedinte. Adica Traian, Elena si Marian. Sociologul. Ala de la fundatie. Al doilea prezidentiabil Catalin Predoiu are responsabilitati serioase. Este seful guvernului din umbra. Umbrele ce-or guvernat odata. Mihai Razvan Ungureanu, cel mai putin longeviv premier al Romaniei postdecembriste. Plin de bune intentii, omul s-a cerut candidat al opozitiei unite pentru Cotroceni. Si ce sa vezi? Desi partidul pe care il conduce are aproape cinci parlamentari, fostul prim-ministru e refuzat de Blaga, care-i reproseaza ca nu e de al lor. Si cand te gandeai ca buldogul e cel mai bun prieten al omului. Elena Udrea, rasfatata Cotrocenilor, ar putea ajunge omolog al presedintelui Norvegiei. Daca norvegienii or renunta la rege. Timp mai e pana departe, lucrurile se pot modifica. In USL se rejoaca un film indian: un Crin si doi gradinari. Dar la ce seceta se anunta, mare lucru de nu s-o ofili. Si-atunci om merge noi pe sistem norvegian, numai sa nu ne luam vreo Duda. In fine, ei cu ale lor, noi sa fim sanatosi.

1 aprilie 2013

Femeia care e mai tare decât Udrea



O femeie reuşeşte să distrugă o construcţie politică monolit, care a reuşit cele mai bune performanţe electorale postdecembriste. Victor Ponta pare să fie partenerul care cedează. Nu amazoanei Elena Udrea, nici reformistei cu accente inchizitoriale Monica Macovei, ci obscurei Laura Codruţa Kovesi, fostul procuror general al României. Privită ca un stâlp de nădejde al regimului Băsescu, Kovesi ar putea fi înlocuitorul lui Daniel Morar la şefia DNA, graţie înţelegerii dintre preşedintele Traian Băsescu şi ministrul intermiar de la Justiţie, Victor Ponta. „Eu pe Kovesi n-o pun vicepreşedinte la PSD. PNL a luat oameni mai apropiaţi de Băsescu decât doamna Kovesi”, a spus Ponta.

Dacă facem recurs la istorie, Uniunea Social Liberală s-a constituit ca alternativă nu la guvernarea PDL, ci mai degrabă la Traian Băsescu. PSD şi PNL şi-au unit forţele pentru a-l înfrânge politic pe cel care părea de neînvins. Şi au făcut-o. În iulie 2012, peste 7 milioane de români au votat pentru demiterea preşedintelui suspendat. Şi nu e o cifră oarecare. Asemenea majoritate se mai înregistra pe la începutul anilor 90, când Ion Iliescu şi FSN obţineau aşa scoruri. Nu a fost demis din lipsă de cvorum. Dar semnalul a fot unul fără precedent: un preşedinte lipsit de legitimitate.
Alegerile locale au fost câştigate la pas, 88 % din şefia consiliilor judeţene, adică 36 din 41, şi aproape 50 la sută din mandatele de primari, fără a mai pune la socoteală că în anumite localităţi PSD şi PNL s-au impus individual, nu sub sigla alianţei. Alegerile parlamentare au consfinţit o victorie absolută. 60 %  din voturi, aproximativ două treimi din mandate, o majoritate parlamentară calificată care îi permite să modifice orice: să schimbe Constituţia, să facă regionalizarea, dar mai ales să GUVERNEZE. Un imperativ pe care şi cei de la USL îl fac uitat, aşa cum se întâmplă de 23 de ani încoace.

E drept. Precedentele politice nu au reuşit să dezvolte proiecte pe termen lung, că vorbim de CDR, că discutăm de Alianţa DA. Dar nicio alianţă postdecembristă nu a reuşit să câştige în asemenea manieră. Să nu uităm, în 1996 CDR câştiga alegerile cu 30,7 % din voturi. Un CDR dominat de PNŢCD, urmat de PNL şi PNL-CD. Pentru a guverna, a fost necesară alianţa convenţiei cu USD (o alianţă de stânga formată din PD şi PSDR) şi nu în ultimul rând cu UDMR. Aşadar un amalgam neuniform de partide şi partiduleţe care au dus invariabil la prăbuşirea acestei construcţii şi desfiinţarea CDR în 2000. În 2004, Alianţa DA avea nevoie de majoritate ca să guverneze. Şi au apelat din nou la veşnica curtezană, uniunea lui Marko Bela, şi la „soluţia imorală” a lui Dan Voiculescu. Rezultatul îl ştim. Au sucombat imediat după formare şi au coabitat neprietenos până în aprilie 2007.

Impresia e că în România ţintele politice majore nu au viaţă lungă. USL e proiectat până la alegerile locale din 2016, inclusiv. Aşa că ar trebui să meargă împreună şi la prezidenţiale. Mai crede cineva că se va întâmpla asta? Crin Antonescu joacă în continuare rolul adversarului neobosit a şefului de la Cotroceni, încercând să menţină captiv electoratul care l-a sancţionat fără echivoc la referendumul de anul trecut. Asta cu toate riscurile criticilor care pot veni din cancelariile occidentale.

De cealaltă parte, Victor Ponta a lăsat impresia că e dispus să-şi tempereze orgoliul în relaţia cu şeful statului, că e aplicat pe guvernare şi că oferă garanţii liderilor UE cu privire la stabilitatea politică din România, hotărât să ia o decizie în cazul „crizei” de succesiune de la şefia celor două principale parchete. Asta nu-l scapă pe premier de o a doua replică în oglindă: că vrea să joace rolul lui Traian Băsescu, să se bazeze pe o structură de procurori, servicii secrete, periclitând astfel unitatea alianţei politice. În lumina ultimului scenariu, câţi dintre membrii PSD sunt dispuşi să accepte periculosul joc al lui Victor Ponta? Mentorul său, Adrian Năstsae, proaspăt eliberat condiţionat subscrie acţiunii „micului Titulescu”?  

27 martie 2013

Mircea Sandu e anti-român

Nu e vina jucătorilor selecţionaţi la naţională, dacă m-ar convoca pe mine aş merge şi eu. Aş fi onorat. Ştiu că nu-s în stare. Dar dacă mă creditează alţii, de ce nu? Aşa e şi cu băieţii ăştia de tristă amintire de la meciul cu Olanda. Ei, săracii, ar vrea. Dar atâta pot.
Ca să citez un prieten bun, suporter vechi al naţionalei, nu doar din faţa televizorului, ci prezent în tribune la multe meciuri ale României, noi avem jucători specializaţi. Ei sunt exclusiv "fotbalişti de naţională". Pentru că la cluburi nu joacă. Gen Costel Pantilimon. Portarul de la Manchester City joacă doar în Cupa Angliei câte 2-3 meciuri pe an şi în rest la naţională. Vă daţi seama că golurile primite în disputa cu Olanda sunt nesemnificative în palmaresul alb pe care îl are portarul plecat de la Timişoara. A luat şi el patru boabe acum, în rest e invincibil. Ce-i drept, pe tuşă. Cum să ne supărăm pe nefericiţii ăştia care joacă ce pot? Problema cred că ţine de selecţie. Cine e antrenorul naţionalei.

În partida cu Olanda am văzut aşa. Pe banca batavilor stăteau Luis van Gaal, Danny Blind şi Patrick Kluivert. Pe banca României erau Victor Piţurcă, Eugen Neagoe, Gabriel Boldici şi Florin Marin. Adică de-o parte erau legendele fotbalului european, istoria recentă a fotbalului de pe continent, în vreme ce dincoace erau nişte noname-uri. Nişte nimeni. Chiar şi pentru fotbalul românesc. Asta spune totul. În vreme ce la olandezi, în ultimii ani, printre selecţioneri s-au mai numărat nume ca Van Basten, Guus Hiddink, la italieni de exemplu antrenori ca Cesare Prandelli, Marcelo Lippi sau Roberto Donadoni, noi am avut în ultimii 10 ani pe lângă ne-selecţionerul Piţi, pe generalul caşchetă Anghel Iordănescu şi pe copia palidă a tatălui său, Răzvan Lucescu. Deşi am fi avut opţiuni de 185 de ori mai bune: Lucescu senior, Dan Petrescu sau Loti Boloni. De ce nu au fost alţi antrenori? Pentru că aşa a vrut preşedintele FRF, Mircea Sandu. Pur şi simplu, din motivul ăsta, cred că Sandu nu ţine cu naţionala României.